Povesteam acum câteva zile, cum că în drum spre Zakynthos, ne-am abătut pentru a petrece o noapte la Meteora. Nu am ocolit mult, doar vreo sută de kilometri, spre oraşelul Kalambaka, cel mai apropiat de complexul monahal Meteora. Mai concret, la Larissa am ieşit de pe autostradă şi am mers spre Trikala, apoi mai departe până la Kalambaka.
Cam tot creştinul de rând a auzit, măcar în treacăt de Meteora, mănăstirile de pe stânci, al doilea mare complex monahal al ortodoxiei, după Muntele Athos. Aşa că dacă tot am auzit şi eram în trecere p-acolo, am zis sa vedem cu ochii noştrii minunea.
Kalambaka ăsta, e un orăşel mic, fix în centrul Greciei continentale, care se diferenţiază de toate celelalte doar prin faptul că Dumnezeu le-a aşezat în apropiere nişte ditamai stâncile de gresie, iar nişte călugări ambiţioşi s-au gândit că ar fi bine să construiasca nişte mănăstiri fix în vârful lor.
Stâncile îţi apar al naibii de impresionante când te apropii de ele dintre Trikala, care se află în mijlocul unei câmpii. Mergi, mergi, mergi prin câmpia aia, la fel cum mergi prin pitorescul Bărăgan între Feteşti şi Drajna, şi deodată îti răsar în faţă ditamai bolovanii. Mănăstirile nu se văd din partea asta, fiind al naibii de bine pitulate printre stânci, abia după ce traversezi tot oraşul şi începi să urci pe un drumeag îngust, ţi se dezvăluie în întreaga lor spendoare.