Impresii Sarajevo - e greu sa gasesti un mix bun - Partea II - Drumul

Buuuuuuuuuun. Deci am ajuns la Portile de Fier. Aici toate formalitatile vamale merg destul de usor, insa dupa tot tam tam-ul de acum cateva luni cu "spaga in vami" dureaza ceva mai mult. Toutusi daca nu ai numar de Mehedinti si nimic de declarat dureaza maxim 10 minute controlul pasapoartelor si cel vamal din partea romaneasca a podului. In partea sarbilor nici macar atat. Luati la puricat sunt doar localnicii care se ocupa cu micul trafic si care trebuie sa cotizeze...c-asa-i in tenis.:)

De anul trecut din Iulie cetatenii romani nu mai au nevoie de pasaport pentru a intra pe teritoriul Republicii Serbia. Se poate trece cu Buletinul/Cartea de Identitate valabile. 


Dupa trecerea de vama sarbeasca drumul se bifurca, stanga spre Kladovo (de unde toti Mehedintenii se aprovizioneaza cu tigari, detergenti, carne si cam orice altceva preturile in Serbia fiind cu minim 25% mai mici decat la noi) si dreapta spre Belgrad.

Dunarea la cazane din Serbia

De aici incepe partea cea mai frumoasa a drumului pana la Belgrad, clisura Dunarii pe partea sarbeasca. Spre deosebire de Romania, la sarbi drumul este la inaltime, nu la nivelul Dunarii, oferind niste peisaje care iti taie rasuflarea de-a dreptul. Asfaltul este excelent, tot Defileul facand parte din Parcul National  Đerdap, si fiind intretinut exemplar. Intre Portile de Fier si Golubac, oraselul de unde parasesti cursul Dunarii, sunt vreo 31 de tunele, daca am numarat eu bine, nici unul luminat, cel mai lung avand 327 de metri. Ocazional apar caderi de pietre, insa nu am auzit sa se fi intamplat vreodata ceva grav. Oricum drumul este curatat in fiecare dimineata de pietrele cazute. In cei aproximativ 100 de kilometri cat tine Clisura intalnesti foarte putine masini, drumul fiind tot timpul liber, ceea ce permite rularea cu o viteza...multumitoare. Esti insa tinut in loc de peisajele absolut mirifice, cate fac sa te opresti macar de 2-3 ori macar doar pentru a te uita ca prostul la ce a putut realiza mama natura aici. 

Cetatea Golubac

Ultimul "tunel" de pe defileu, nu este un tunel prin stanca ci este unul prin Cetatea Golubac, soseaua trecand practic prin mijlocul zidurilor cetatii.
Mai multe detalii despre cetate aici.


Dupa cetate intri in oraselul cu acelasi nume, Golubac, unde mare atentie, cam tot timpul este politie. De aici pana la Belgrad nimic interesant, se urmaresc indicatoarele catre Pozarevac. Dupa Pozarevac se intra pe autostrada care leaga Grecia de Austria. Autostrada duce de la Salonic la Ljubliana, traversand practic toata fosta Iugoslavie si legand intre ele principalele orase ale acesteia, Skopje, Nis, Belgrad, Zagreb, Ljubliana. Tito a facut treaba buna si din puctul asta de vedere.


Dupa intrarea pe autostrada, in 70 de kilometri ajungi la Belgrad. Autostrada trece prin oras, portiune care este destul de aglomerata, dar totusi e autostrada, se merge cu 80km/h prin centrul orasului. 


Dupa cum am spus si in postul anterior, drumul recomandat catre Sarajevo este cel prin Slavonski brod, ceea ce presupune iesirea de pe autostrada in Croatia. Insa drumul cel mai scurt este prin Ruma, Sabac, Zvornik. Eu am ales a doua varianta, mai mult din curiozitate, sa vad cum se prezinta.
Deci cam la 40 de km de Belgrad am urmat iesirea de pe autostrada catre Ruma, iar apoi indicatoarele spre Sabac. Foarte rapid mi-am dat seama de ce e recomandata cealalta varianta. Pentru ca de la iesirea de pe autostrada pana la granita cu Bosnia, sunt numai localitati. Asfaltul este foarte bun, si daca nu te grabesti merita ales drumul asta, deoarece iti da sansa sa observi Eterna si Fascinanta Serbia, care nu e cu mult diferita  de Romania. Aceleasi babe care se duc Duminica la biserica, aceleasi banci in fata portii, aceleasi animale pe strada. Diferenta este data de lipsa carutelor. Toata lumea are un fel de mini tractoare, sau maxi atv-uri, vechi ca dracu si huruitoare, dar macar nu dai in balega la tot pasul pe strada. 
Dupa ce ai ajuns la Sabac, trebuie urmate indicatoarele catre Loznica care te vor duce la granita cu Bosnia.
Trecerea in Bosnia a fost fara probleme, am avut doar o masina in fata, nici macar nu m-au intrebat unde merg sau ce caut p-acolo. 

Drina la Zvornik

Drina

Dupa ce ai intrat in Bosnia peisajul se schimba drastic. In bine, muuuuuuuult in bine. Granita naturala e reprezentata de raul Drina si arata cam asa. Nu ai cum sa nu te opresti pentru cateva poze sau macar pentru a admira pe indelete.
Imediat dupa Zvornik, primul oras dupa granita, incep muntii. Si nu se vor termina in curand. In toata Bosnia asta nu cred ca exista o linie dreapta mai lunga de 150 de metri. Drumurile sunt un fel de combinatie intre Transfagasan si Dealul Negru, o incantare pentru oricine iubeste condusul. La tot pasul sunt defilee, trecatori, stanci, peisaje superbe, incat la un moment dat, dupa ce te obisnuiesti, deja devin monotone.:) Asfaltul este bunicel, cu oarece denivelari, care insa sunt de inteles avand in vedere relieful cu care au a face. Dupa cam 150 de km de curbe la 360 de grade, pante, rampe si tot felul de minunatii, ajungi intr-un final apoteotic la Sarajevo, destul de ametit de peisajele vazute sau de curbe si diferente de altitudine...dupa caz. :)