Tinutul Secuiesc - Pe doua roti in Secuime - Partea I - Lacul Sfanta Ana

    Cu ocaziei zilei de 1 Mai, mi s-a pus in vedere ca ar trebui sa vizitam niste prieteni de familie de la Targu Mures. Luand la cunostinta cu deosebit entuziasm acest plan de sarbatoare, am zis sa depun si eu un amendament, adica: "mergem doar daca plecam mai devreme si cu motocicleta." Uimitor, amendamentul a fost aprobat drept urmare, ne-am pregatit de plecare. Avand vreo 2 zile libere la dispozitie plus week-end-ul, am plecat de joi din Bucuresti cu gandul de a vizita Tinutul Secuiesc, adica Harghita si Covasna, prin care pana atunci doar trecusem in goana masinii, traseul planificat aratand cam asa: prima noapte cazare la Baile Tusnad, a doua la Baile Homorod, dupa care Sambata ajungem la Tg Mures, iar Duminica cap compas Bucuresti pe drumul european prin Sighisoara.

Zis si facut, Joi dimineata, pe un nor de ziceai ca vine potopul lui Noe, am pus bagajele pe motocicleta si am plecat spre Baile Tusnad, rugandu-ma la Dumnezeu sa nu ploua. S-ar parea ca m-a ascultat, de la Saftica incolo norii ramanand in spate facand loc unui soare de Mai superb. Pana la Brasov nu sunt multe de zis, toata lumea stie minunatul DN1, drum care iti ofera tot timpul cele mai neasteptate surprize, in sensul ca stii cand pleci dar niciodata cand ajungi. A fost foarte liber pana pe la Posada unde niste Dorei astupau o groapa si facusera o coloana de masini lunga de vreo 2 kilometri. M-am felicitat din nou ca am trecuta pe carnet si Categoria A si am trecut mai departe, lasand in spate pe cei enspe mii de soferi bucurosi cred, ca au sansa de a se odihni un pic, multumind pentru aceasta oportunitate Ministerului Transporturilor. De Brasov am trecut pe centura, si am urmat indicatoarele cu Sfantu Gheorghe. La vreo 10 km de Brasov, mi-a pleznit in cap ideea sa intru in Harman sa vedem Biserica fortificata de acolo. Am vazut-o de jur imprejur, mai bine zis...zidurile, pentru ca era inchisa. Doar cativa copii de o etnie incerta stateau la intrare oferindu-ti diverse pomeniri si acatiste daca le dai ceva. 

De nervos ce eram n-am mai nimerit sa ies in drumul principal si am luat-o spre Sfantu Gheorghe pe un drum judetean, prin campuri si paduri, foarte frumos dar vai de salele mele...ultima asfaltare fiind sigur aprobata de Primul Secretar al Judetului. Noroc ca era mult mai scurt decat cel normal, doar vreo 20 de km si am ajuns repede. 

Parc Sf. Gheorghe

Am ajuns in  Sfantu Gheorghe pe la 1 dupa amiaza si am oprit in buricul targului ca sa ne dezmortim un pic si vedem ce e de vazut in oras. NIMIC. Orasul asta a reusit sa ma impresioneze prin faptul ca nu are absolut nimic special, doar un parculet destul de ingrijit, prin care se plimbau multe mame, alintandu-si copii cu dulci vorbe in maghiara. Cred ca eram singurii care vorbeau romaneste in parcul ala. 

Impresionati peste masura de cele vazute, am plecat mai departe catre Baile Tusnad convinsi ca vom ajunge in 30 de minute, distanta fiind de 35 de km. Dupa vreo ora si ceva de mers pe drum in lucru, plin de tiruri si de carutasi sinucigasi am reusit sa gasim chiar si pensiunea unde facusem rezervare. Am ramas uimiti de 2 chestii, de cat de bine aratau camerele la 75 de ron /noapte, si ca proprietarii erau romani. De faptul ca statiunea era total pustie si neingrijita nu am mai ramas uimiti, asa fiind majoritatea statiunilor balneo din Romania. Cu banii aia cheltuiti pt brandul de tara cred ca se putea face macar o statiune sa arate bine. Dar deh, la asta tre sa si muncesti un pic...

Drum spre Lacul Sf Ana

Dupa ce ne-am cazat si am dat jos bagajele, fiind abia 4 dupa amiaza, am zis sa  mergem sa "Explore the Carpathian Garden", si sa vizitam Lacul Sfanta Ana, singurul lac vulcanic din tara. Pentru asta ne-am intors vreo 5 km spre Sf Gheorghe si am facut stanga catre Baile Balvanyos. Singurul lucru pozitiv e ca erau indicatoare, in rest...asfaltul abia se putea zari cat de cat printre multitudinea de gropi, de nu mai stiai pe care sa o alegi ca sa dai in ea. Dupa vreo 10 km pe drumul asta, care merge prin padure, se face o bifurcatie catre Sfanta Ana spre stanga si Balvanyos spre dreapta. Si SHOC, spre Sfanta Ana asfalt nou nout, iar peisajele absolut superbe. Inainte sa ajungi la lac, vreo 3 padurari stau in mijlocul drumului si taie bilete la intrare, 10 ron de caciula. Dar in final ajungi la lac si uiti si de drum si de padurari si de Elena Udrea si de tot. E unul dintre cele mai frumoase si pitoresti locuri in care mi-a fost dat sa ajung si merita tot efortul facut pentru a ajunge aici.

Lacul Sf Ana

Dupa vreo 20 de minute de facut poze si contemplat natura, a venit un autocar cu copii si s-a dus dracu tot farmecul, asa ca ne-am intors la pensiune. Intre timp proprietarii plecasera, ne lasasera cheile pe masa si instructiuni sa le lasam in cutia postala cand vom pleca. Oameni de treaba. 

Am mers sa mancam la singurul local din statiune deschis si anume Hanul Secuiesc. Ori imi era mie foarte foame, ori mancarea chiar a fost delicioasa. Am incercat gulas si niste paprikas cu un fel de galusti mici care asezonate cu 3 paharele de palinca mi s-au parut cele mai bune mancaruri din lume la momentul ala. Si m-au trimis repede la culcare.