Impresii despre Belgrad - de unde veneau desenele animate - Partea I

Noi, astia crescuti in Sud Vestul tarii inainte de '89, ne amintim cu nostalgie de momentele in care, cocotati pe bloc, invarteam de antena cu 17 elementi ca sa prindem "sarbii". Eu ii preferam "bulgarilor" ca aveau mai multe desene animate, printre care si "Familia Flintstone", si dadeau meciurile de la toate campionatele mondiale, europene plus din Italia si alte campionate tari. Ah...si filme cu cowboy. :)) In mintea mea de copil, chestia asta mi-a creat o afinitate puternica fata de natia vecina, pe langa impresia, foarte corecta dealtfel, ca la ei e mult mai bine decat la noi. Prin anii 90, eu si majoritatea romanilor am aflat cu oarecare uimire ca la "sarbi" nu sunt numai sarbi. Mai sunt inca vreo 6 natii, care incepusera sa se certe intre ele. Insa acum aveam si noi televiziune, si mai trebuia sa ne ducem la Severin sa cumparam blugi si guma de mestecat de la ei, asa ca nu ne mai afecta foarte tare. In '99 cand cu razboiul din Kosovo si cu bombardarea Belgradului de catre Nato, cu totii am fost un pic "sarbi", iar cand cetatenii Belgradului au iesit sa cante pe podurile orasului in timpul bombardamentelor, am fost mandrii ca astia sunt vecinii nostrii. Dar hai sa vorbesc doar in nume personal, oi fi fost doar eu.

Ei, toate astea mi-au creat o curiozitate teribila de a vizita Serbia, de a vedea cu ochii mei orasul asta mandru, si locuitorii sai, sa mananc pljeskavica de la mama ei si sa beau rachiu de gutui.

Intre timp, din pacate, m-am facut mare, dar macar asta m-a ajutat sa pot sa-mi satisfac anumite curiozitati de genul celei de mai sus. :)

Pentru prima data am ajuns in Belgrad in 2007, doar pentru o zi,  insa n-am apucat sa vad mare lucru atunci, fiind intr-o delegatie mai mare...trebuia sa stau cu "grupul". De atunci am mai fost de cateva ori in Belgrad si pot sa spun cu infatuare ca am ajuns sa ma descurc fara GPS. :))

Despre drumul pana acolo am povestit mai pe indelete in postul despre Sarajevo asa ca nu o sa mai insist acum, decat pentru a insista asupra faptului ca e superb. Ce nu am spus in postul anterior este ca autostrada sarbeasca este cu plata, de la Pozarevac la Belgrad costa 180 de dinari pentru cei 70 de km, adica aproximativ 1.50 Euro. De mentionat ca Euro este acceptat peste tot in Serbia, chiar si la chioscurile de ziare, insa este posibil sa nu ti se ofere cea mai buna rata de schimb. E bine sa ai dinari la tine tot timpul, eu prefer sa scot de la ATM-urile locale cam cat am nevoie, comisioanele nefiind mai mari decat pierderile pe care le ai la schimbarea din lei in Euro sau USD, apoi din nou in moneda locala. Asta pentru unde nu se poate plati cu cardul.

Belgradul a devenit capitala Serbiei abia in 1841, pana atunci capitala fusese la Kragujevac, desi s-a descoperit ca a fost locuit inca de acum 7 mii de ani. Belgradenii sunt foarte mandrii ca pe locul actualei Fortarete Kalmegdan, s-au perindat mai intai celtii, apoi romanii, slavii, sarbii, turcii si din nou sarbii.

Orasul e situat la varsarea raului Sava in Dunare si este impartit in doua de Sava, Stari Beograd (Vechiul Belgrad) si Novi Beograd (Noul Belgrad). Nu o sa insist prea mult asupra Novi Beograd, care totusi este cel mai reusit exponent al arhitecturii comuniste din cate am vazut. Foarte aerisit, cu bulevarde largi si drepte, o multime de spatii verzi, centre de afaceri, cladiri de birouri, centre comerciale (Usce si Delta City ar fi de mentionat), Novi Beograd este centrul economic si comercial al Belgradului si practic al Serbiei. Toate companiile care se respecta isi au biroul aici, cele mai mari preturi pentru locuinte (comparabile cu Bucurestiul) sunt tot aici, Beogradska Arena (Polivalenta lor doar ca de cateva ori mai mare), unde se intampla toate concertele mari e tot aici. O gramada de restaurante, baruri, cluburi si alte localuri de perditiune pot fi gasite pe apa, pe malul Savei, in zona faimosului hotel Jugoslavia, bombardat in '99 si refacut acum pentru a gazdui un ditamai cazinoul.

Dar sa trecem la orasul vechi de cealalta parte a Savei. Punctul central de plecare este Piata Republicii (Trg Republike), care inseamna pentru Belgrad ce inseamna pentru noi ceasul de la Universitate: principalul loc de intalnire al orasului. Aici se poate vizita si Muzeul National, pt care eu niciodata  nu am reusit sa-mi fac timp, spre rusinea mea. Da le-arat eu lor, pana la urma chiar ma duc.

Piata Republicii Belgrad

Pentru a putea simti mai bine pulsul orasului, si a fi aproape de toate obiectivele importante, recomand cazare in zona centrala, eu pana acum am incercat Hotelul Rex, Hotel Prag, si probabil cel mai cunoscut hotel din Belgradul Vechi, Hotel Moskva, cu o minunata arhitectura care domina Piata Terazije. Preturile sunt similare cu Bucurestiul, cam 50-60 de euro pentru o camera single, ceva mai mult la Moskva ca deh...au stat De Niro si Brad Pitt aici. Sunt insa si multe pensiuni, vile si apartamente la preturi mai accesibile si conditii deosebit de bune. Cu parcarea nu este o mare problema, chiar daca nu o aveti asigurata, Belgradul are destule parcari supra-etajate, pretul fiind de aproximativ 1 euro/ora. 

Cu Hotelul Prag eu am avut ceva probleme sa-l gasesc pentru ca are firma pusa inaltime destul de mare si pe colt. Dupa vreo jumatate de ora de invartit aiurea am cedat nervos si am intrebat un taximetrist, care din doua vorbe a reusit sa ma faca sa ma simt extrem de idiot. Trecusem pe langa hotel de vreo 4 ori deja pana atunci, dar conditiile de acolo au compensat nervii de la inceput.

Hotel Moskva

Odata ajunsi in Trg Republike sau Trg Terazije (sunt cam 200 de metri intre cele doua), e destul de usor sa te descurci, Belgradul avand la orice colt de strada indicatoare catre principalele obiective turistice.