joi, 27 octombrie 2011

Prin cenuşa Imperiului Roman. Partea 5: Impresii din Verona

Al doilea oraş italian în care am ajuns a fost Verona, care după aglomerata Veneţie a părut iniţial ca o gură de oxigen. 
Hartă Verona
De la Veneţia la Verona sunt vreo 130 de kilometri pe autostradă. De data asta n-am mai nimerit blocaje, doar un pic mai aglomerat la ieşirea spre Vicenza, aşa că într-o oră şi un pic am fost în centrul Veronei. Am parcat într-una din multele parcări subterane din centru, dacă mai reţin bine parcarea costa 2 euro/ora, am făcut o poză a harţii turistice prezentă la intrarea în parcare să pricepem totuşi pe unde mergem, şi am pornit la pas prin oraş.  
Am trecut de poarta oraşului şi am intrat imediat în Piazza Bra, în care se găseşte Amfiteatrul, care cică este al treilea ca mărime din Italia după Colosseumul din Roma şi Arena din Capua. Arena era în curs de amenajare pentru un spectacol de operă ce avea să aibă loc în seara aia, aşa ca o grămadă de muncitori forfoteau în toate direcţiile încercănd să pară utili şi că ar avea treabă. Cred că macar parte din ei erau români, că n-am prea văzut pe nici unul care să şi facă ceva concret. 

Intrarea în amfiteatru a costat 7 euro parcă, şi nu pot spune că a meritat. Probabil ar fi interesant să participi la un concert acolo, însă aşa...după capul meu, dacă ai văzut un amfiteatru roman le-ai cam văzut pe toate. 
Amfiteatrul
N-am pierdut prea mult timp la Arena din Verona, pornind mai departe pe străduţe pitoreşti, pline cu turişti ce-i drept, spre Piazza della Erbe, inima oraşului şi fostul forum roman. Înconjurată de superbe clădiri medievale, Piazza della Erbe era transformată efectiv într-o piaţă cu tarabe pline cu fructe, legume şi suvenire pentru turişti. Piaţa e străjuită de Turnul Lamberti, din vârful căruia ai o vedere panoramică superbă asupra Veronei. 
Din Piazza Erbe treci în Piazza dei Signori în care te întâmpină o ditamai statuia a lui Dante, pe soclul căreia îţi poţi trage sufletul sau admira arhitectura deosebită a clădirilor impunătoare ce te înconjoară.
Din Piazza dei Signori, poţi porni către Ponte del Pietra peste râul  Adige ce străbate oraşul, trecănd pe lângă Domul din Verona. Pe malul celălalt se găseşte anticul Teatru Roman şi Muzeul de Arheologie. Din păcate timpul nu ne-a permis să vizităm muzeul, mulţumindu-ne să pornim cu oareşce curiozitate spre obiectivul principal al oraşului, Casa Giuliettei cu celebrul balcon.
Balconul Julietei
Oraşul Verona a fost făcut celebru de Shakespeare în celebra tragedie Romeo şi Julieta. Aşa că italienii s-au conformat şi au făcut şi casa lui Romeo şi a Julietei. Că or fi personaje reale sau nu, că o fi existat vreodată sau că au trăit în casele care ne sunt prezentate în ziua de azi ca obiective turistice relevante cu preţuri de intrare pe măsură, e altă discuţie care nu-şi are locul aici. Însă oamenilor le place să creadă în legende şi în poveşti romantice. Am scris mai sus că Verona nu era foarte algomerată. Când am ajuns la casa Julietei ne-am prins şi de ce. Toată lumea era aici. Femeile să se urce în balcon, contra modicei sume de 7 euro, barbaţii să pipăie sânii statuii Julietei sperând că le aduce noroc sau... doar pentru că le place să pipăie sâni, iar statuia nu comentează. Nu m-am edificat încă. La casa lui Romeo nu era multă lume, nici macar nu stiu dacă se poate vizita, dar cum nu are balcon celebru, nu prezintă importanţă pentru turişti. 
După ce am făcut pozele de rigoare la Balconul Juliettei, şi am trecut pe Porta d. Borsari am ajuns la Castelvecchio, fortăreaţa de pe malul râului Adige, care astăzi adăposteşte Muzeul de Artă, şi din care poţi trece râul pe podul de cărămizi Scaligero. Intrarea la muzeu îti oferă, pe lângă sculpturi, pictruri şi alte obiecte deosebite pe care eu nu le prea înţeleg, posibilitatea de a te plimba pe zidurile fortăreţei, si prin curţile interioare. 
După ce ne-am culturalizat destul la Muzeul de Artă, am pornit agale către maşină că se făcuse târziu deja, nu înainte de a încerca nişte tarte asemănătoare cu pizza calzone, făcute de o tanti simpatică la un cuptor...electric. :)))
Verona este un oraş frumos, cu un pronunţat aer medieval şi cu o arhitectură pe măsură, care merită vizitat măcar pentru câteva ore în care vă veţi trasporta într-o altă lume, cu cavaleri şi prinţese şi cu poveşti de dragoste de un romantism demult apus.
Piazza Bra

Arena Verona

Arena Verona

Arena Verona

Arena Verona

Verona

Lamberti Tower

Piazza della Erbe

Piazza della Erbe

Piazza della Erbe

Piazza della Erbe

Piazza della Erbe

Turnul Lamberti

Dante


Casa lui Romeo




Casa Julietei

Balconul

Julieta


Castelvecchio

Castelvecchio








Podul Scaligero

Curtea interioara



Podul Scaligero

2 comentarii :

  1. Salut. Nu-s Ilie Dobre, dar am nevoie de niste informatii. Ti-am citit mare parte dintre impresiile de calatorie. Anul asta ajung prin Venetia si Verona. In Verona imi poti da o locatie(strada) unde gasesc o parcare aproape de centru? Adica sa merg putin pe jos(sunt cu copilul).

    RăspundețiȘtergere
  2. Salutare,
    fix in centru sunt vreo 3. Te iei dupa semne,n-ai cum sa le ratezi.

    RăspundețiȘtergere

Simte-te ca Ilie Dobre:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...