Ultima zi. Impresii din Sibiu

Ultima zi a excursiei noastre am petrecut-o în oraşul care, după mintea mea, e cel mai frumos din România în momentul de faţă, şi anume Sibiu. Am zis să ne îndulcim totuşi întoarcerea acasă, şi să nu trecem direct de la romantismul şi frumuseţea Budapestei, la forfota, praful şi gri-ul Bucureştiului. Şi ce loc mai bun de acomodare cu România poţi găsi, altul decât Sibiu, capitala europeană a culturii în 2007.

Piaţa Mare

Prima dată am ajuns în Sibiu prin 2000, însoţit de un bun prieten, cu scopul declarat de a da la facultate acolo. Am ajuns dimineaţa, iar secretariatul universităţii începea lucrul abia pe la ora 11, aşa că aveam de umplut 3 ore şi ceva. După vreo 5-6 beri în patru cârciumi diferite, că am zis să cunoaştem oraşul bine, ne-am hotărât că nu e de noi aici, că e oraş vechi, care pe atunci nu era renovat mai deloc, cu bere scumpă şi femei urâte. Aşa că ne-am urcat în autobuz şi am plecat acasă renunând la ideea cu facultate la Sibiu. Şi acum îmi pare rău, dar deh...se întâmplă când iei decizii având multă bere în cap. 

Când am revenit, în 2007, am găsit un oraş cu totul diferit faţă de ce îmi aminteam eu, curat, cochet, cosmopolit, atrăgător şi ofertant, care poate rivaliza cu orice oraş din Europa la orice. Şi nici berea nu mi s-a mai părut aşa de scumpă.

Acum, după cum spuneam, am ales Sibiul ca ultimul popas din îndelungata noastră călătorie. Am făcut rezervare în buricul târgului, la Împăratul Romanilor, hotel cu o tradiţie de 450 de ani, punct de reper cunoscut în toată lumea. Camera costă 50 de euro dubla, hotelul fiind cotat la doar 3 stele deşi, cu o foarte mică investiţie din partea proprietarilor şi ceva mai multă atenţie la detalii, ar avea mari şanse sa primească 5 stele. Piscina interioară este absolut demenţială, restaurantul şi lobby-urile la fel, întregul hotel păstrându-şi un aer aristocratic de secol 19. Camera pe care am nimerit-o eu avea scară înterioară, un pat imens la etaj şi o baie superbă cu elemente retro. Singurele reproşuri ar fi doar la modul în care hotelul este întreţinut, mici detalii ca vopsea sărită pe alocuri, un fotoliu ros de vreme, căte o pată de rugină...detalii care îi mai răpesc din strălucire. Dar per total, Hotelul Împăratul Romanilor din Sibiu reprezintă o experienţă minunată. 

Ceramică

Am nimerit fix în timpul unui festival prilejuit de...vreo oareşce ocazie, aşa că Piaţa Mare era plină de meşteri populari printre care i-am găsit şi pe ai mei de la Horezu, prijej cu care colecţia familiei s-a îmbogăţit cu o vază din ceramică, iar în Piaţa Mică se produceau pe o scenă formaţii rock tinere şi dornice de afirmare, în cadrul unui concurs de gen. Lume multe, pestriţă şi din toate colţurile lumii, am vazut mulţi germani, maghiari, americani, toţi în grupuri organizate însoţite de ghid. Parcă începe şi la noi turismul să iasă un pic din comă, deşi suntem departe rău de tot de ce ar putea fi, şi abia dacă începe să simtă furnicături în talpa piciorului. Iar doar cu câteva flori ca Sibiul şi Braşovul nu se face primăvară, dar măcar începe să se simtă. 

Fix lângă hotelul meu, un cvartet format din studenţi la conservator a încătat trecătorii pentru ore în şir, lângă ei alăturandu-se şi doi mimi, mai mult sau mai puţin pricepuţi, dar cine-s eu să comentez talentul lor. 

Masa am luat-o la unul din restaurantele din Piaţa Mică, asistănd şi la concursul roackerilor debutanţi, unii mai talentaţi, alţii mai afoni ca roata de la bicicletă dar al naiba de ambiţioşi. După 2 saptămâni de mancar diverse chestii unele mai reuşite, altele mai puţin, sarmalele şi ciorba de burtă de la restaurantul Crama Sibiană mi s-au părut Dumnezeieşti. Şi destul de ieftine. Bun restaurat, de revenit. Ar mai fi de recomandat şi Crama Ileana din Piaţa Teatrului, la fel mancare românească mai bună ca la mama acasă. Sau na...depinde de mamă. :)

După ce ne-am umplut burţile cu mâncare şi urechile cu muzică rock, între noi fie vorba aş fi preferat lăutari, m-am dus să mă culc în patul meu de la etaj, sperând să nu fie nevoie să cobor la baie şi să-mi rup gătul pe scările interioare.

A fost o încheiere minunată pentru un tur minunat. La Sibiu voi reveni cât de curând, pentru că este unul dintre puţinele locuri care mă face să uit că sunt în România şi că trebuie să fiu nervos, încrâncenat şi sictirit. Asta fără să mai pun la socoteală împrejurimile oraşului, care vor face subiectul altui articol, cândva.....:)

Camera mea

Cu scara

Cvartet de coarde (nu fetele:) )

Mimi

Nişte talentoşi

Sibiul noaptea

Şi dis de dimineaţă

De la balconul hotelului