Prin Cenusa Imperiului. Habsurgic acuma. (3) Impresii din Salzburg

Ultima zi în Austria am rezervat-o pentru Salzburg, oraşul muzicii şi al lui Mozart.

Muzeul Mozart

De la Innsbruck la Salzburg faci doar vreo 2 ore, 170 de kilometri toţi pe autostradă, parte din ei prin Germania. Cazare rezervasem la Hotelul Meininger Salzburg City Center. Aşa-i zice da nu stiu la ce City Center se referă ei, ca la al Salzburgului sigur nu. O fi al regiunii. De la hotel până în centru sunt vreo 3 kilometri, dacă nu mai bine, ceea ce într-un oraş de 150 de locuitori, înseamnă că e al dracu de departe de centru. Preţul 56 de euro din care parcarea a fost 11 euro, că de...aşa-i în tenis. Internet gratis doar în lobby, camerele mari, însă destul de impractice, probabil au avut un designer de interior ori avangardist rău de tot, ori băut bine. Ori ambele. În fine....măcar e destul de uşor de găsit şi a fost ok pentru o noapte, dar dacă mai ajung pe acolo, o să caut alt hotel.

Am ajuns pe la 12 la hotel, ca să aflam cu uimire că check in-ul se face doar după ora 15. Cu deosebită fericire şi recunoştinţa în suflet la adresa politicii hotelului, am lăsat maşina în parcare şi am pornit spre centru, înarmaţi cu o hartă luată de la recepţia hotelului, hotel care e situat cam la vreo 2 centrimetri în afara hărţii, de aproape de centru ce se situează.

După o scurtă plimbare de vreo 30 de minute, am ajuns într-un final în oraşul vechi, pe malul râului Salzach. Centrul istoric al Salzburgului, renumit pentru arhitectura sa baroca, este obiectiv protejat UNESCO de ceva ani, fiind unul dintre cele mai bine păstrate oraşe medievale din Europa.

Casa lui Mozart

Ca orice târg medieval care se respectă, Salzburg-ul este dominat de Castelul Hohensalzburg, care domină zona de la înălţimea dealului pe care e contruit de aproape 1000 de ani. Dar ca să ajungi la castel trebuie să străbaţi tot oraşul vechi, în care te vei opri din metru în metru pentru a mai poza sau admira câte o clădire frumoasă, câte o biserică, o statuie sau o piaţetă pitorească.

Imediat ce treci unul dintre podurile peste râul Salzach, te trezeşti într-o lume demult trecută, şi te transporţi în timp cu vreo 200 de ani în urmă, cei drept cu mult mai mulţi chinezi pe străzile oraşului decât atunci.

Strada Getreidegasse reprezintă artera principală a oraşului vechi, astăzi o stradă pitorească dar extrem de aglomerată, centrul shoppingului în Salzburg, cu nenumărate magazine de tot felul. Tot pe Getridegasse se găseşte şi casa unde s-a născut Mozart, unul dintre cele mai vizitate obiective din oraş. Costă 7 euro intrarea şi sincer, tebuie să fi un mare, al naiba de mare fan al lui Mozart ca să gaseşti ceva interesant aici. Este o casă şi nimic mai mult. Da' nimic nimic. Cei mai prost cheltuiţi 7 euro din viaţa mea. După experienţa cu casa lui Mozart mi-a cam trecut şi toată pofta de a mai vizita ceva.

Castelul Hohensalzburg

Scăpaţi din minunata casă, am continuat să hoinărim pe vechile străzi ale oraşului, am dat peste Catedrală, care este foarte impozantă, peste Biserica Franciscană şi peste Abaţia Sf. Petre, pentru ca în final să ajungem în Piaţa Rezidenzplatz cu al sau Palat Rezidenz, reşedinţa Arhiepiscopului de Salzburg. Aflaţi încă sub impresia negativă pricinuită de vizita la casa unde s-a născut Mozart, n-am mai intrat şi în Palatul Arhiepiscopal, ci am preferat să urcăm dealul la Castelul Hohensalzburg. Pentru cei mai comozi, se poate urca şi cu funicularul, habar n-am cât costă, dar fără funicular e vreo 5 euro intrarea. Panorama asupra oraşului face toţi banii, şi nici muzeul din interior nu e de lepădat, prezintă istoria locurilor şi a Imperiului Austro-Ungar din cele mai vechi timpuri şi până astăzi.

După ce am pierdut vreo două ore căscând ochii la exponatele prezentate în muzeu, de la arme, la cărţi, uniforme, şi tot felul de obiecte, simţind un gol în stomat care am concluzionat repede că nu e de la înalţime ci de la nemăncat, am luat-o agale pe îngustele străduţele pietruite către hotel. Pe drum ne-am oprit la o Cârciumă cu Vulpi, intitulată Vulpe Bătrână din germana pe care o stiu eu, unde ne-am umplut burta cu preparate specific austriece, adică carne şi cârnaţi. :)) Mancare bună, preţuri ok, bere excelentă.

La hotel am ajuns pe la 8 seara, şi am reuşit în sfârşit să ne luăm camera în primire, cameră din care n-am mai ieşit până a doua zi, decât până în hol unde aveam internet gratis şi un frigider cu bere.

Sunt sigur că sunt multe lucruri în Salzburg, dar mai ales prin împrejurimi, pe care nu am apucat să le vedem, cum ar fi Grădina zoologică, Palatul Hellbrunn şi Palatul Mirabel, unde s-a filmat celebrul film "Sunetul muzicii, însă Salzburgul are atât de multe de oferit încât o singură zi nu e de ajuns decât pentru a-ţi deschide apetitul. Sper să revin în curând, cu mai mult chef şi timp, şi mai puţin obosit, pentru a descoperi toate minunile acestui superb oraş.

După plecarea din Salzburg, excursia noastră a continuat cu două zile petrecute la Budapesta, despre care am scris mult mai pe larg în câteva din postările anterioare, şi unde ne-am bucurat de valurile şi binefacerile Bailor Termale din oraş. Pe drum spre Budapesta am oprit ca tot românul la outletul de la Parndorf, de unde toată lumea vine cu multe haine, numai eu mi-am luat fier de călcat, dar de...fiecare cu gusturile lui.

Ultima seară înainte de întoarcerea la Bucureşti am petrcut-o la Sibiu, dar despre asta, altă dată.