România pitorească: Pân la Sighet şi-napoi. Partea 4. Maramureş, Sebeş - stop joc

        Deşi acum nu am mai avut timp de vizitat mare lucru de data asta, cu alte ocazii nu am avut un program atât de strâns şi am reuşit să vizităm Cimitirul Vesel de la Săpânţa, Mănăstirea Bârsana şi Cavnicul, cele mai cunoscute obiective turistice din zonă.

Cimitirul Vesel Săpânţa

Cimitirul vesel, pe mine personal nu m-a impresionat cu nimic, fiind doar un cimitir cu cruci albastre şi nişte epigrame mai mult sau mai puţin reuşite scrise la fiecare. Dacă ai timp şi esti chiar interesat de imaginaţia creatorului de cruci ai ce face acolo o zi întreagă încercând să descoperi cea mai amuzantă cruce, cea mai frumoasă pictura sau cel mai îngrijit mormânt dintre cele 800 prezente. Cea mai veche cruce datează de prin 1935 când un sculptor glumeţ s-a gândit că ar fi o idee bună să facă din moarte un prilej de bucurie. Dacă însă esti un oltean ignorant ca mine, 5 minute îţi sunt de ajuns să te edifici asupra întregii chestiuni. Dacă aveţi nevoie de cazare aici, pot recomanda Pensiunea Adi din Săpânţa. Preţuri bune, palincă şi mai bună. 

Mănăstirea Bârsana în schimb este cu totul altă treabă. E pur şi simplu un loc superb în care aş reveni oricând cu plăcere. Întregul complex de aici e de o frumusete neasemuită şi nu trebuie ratat.

Bârsana

Pe drumul dinspre Sighet şi Bârsana am descoperit o mica bisericuţa de lemn pe vârful unui deal, în mijlocul unei livezi de pruni, al cărei nume spre ruşinea mea l-am uitat. Nu era nimeni acolo, nici macar popa sau vreun ţârcovnic, biserica era închisă, linişte totală, verde, natura, pur şi simplu feeric. Vorba unui prieten: "bă frumos în Maramureşul ăla, să tot stai să te uiţi ca boul la dealurile alea."

Dar să revenim la oile noastre, sau mă rog, mai degrabă la gropile noastre cele de toate zilele.

Dis de dimineaţă, m-am trezit cu capul destul de greu de la vinul amestecat cu palincă din seara precedentă, dar gata să pornesc la drum, de data asta spre casă, traseul pentru ziua asta fiind: Sighet, Baia Mare, Dej, Cluj, Alba Iulia. Soarele abia începea să se chinuie să risipească ceaţa de pe dealurile Maramureşului, când noi, după ce am şters roua de pe şa şi am încărcat din nou motocicleta, operaţiune care începuse să ma enerveze deja, am pornit către Baia Mare cu boască-n cap şi vânt din pupa. Drumul dintre Sighet şi Baia Mare e fain rău de tot, trece prin Pasul Gutâi, şi e visul oricărui motociclist, toate felurile de curbe posibile atât la urcare cât şi la coborâre, multe locuri de popas, dacă era şi asfaltul bun ar fi fost perfect. Dar de ce să fie? Să facă nota discordantă? Oricum, frumos drum, poate într-o zi va fi şi asfaltat cum trebuie. Poate vom avea şi autostrăzi...poate...

Baia Mare pare un oraş frumos, curat, n-am avut timp să stăm, dar am gasit aici singurul asfalt bun pe o rază de vreo 250 de kilometri. Tot oraşul este asfaltat nou şi are flori pe marginea drumului....frumos. După un scurt popas la o benzinărie şi dupa ce a început în sfârşit să-mi treacă mahmureala, am plecat mai departe spre Dej. S-a cam terminat cu peisajele frumoase, singurul lucru interesant e că am nimerit pe acolo tocmai cănd lumea ieşea de la biserică. Spre deosebire de Oltenia mea unde doar babele se mai duc duminica la biserică, aici am văzut şi foarte mulţi copii, tineri, oameni în putere...tot satul îşi pusese straiele de sărbătoare şi participa la slujbă. Drumul tot prost, dar în refacere. 80 de kilometri foarte grei între Baia Mare şi Dej datorită lucrărilor si diferenţelor de nivel, însă măcar aici se întrevede speranţa că în maxim 2 ani se va circula civilizat. 

După Dej spre Cluj, ŞOC!!!! Asfaltul e perfect, o bandă şi jumătate pe sens, se merge ca pe autostradă, 120 de km/h lejer. După Jucu, sat ajuns vestit datorită fabricii Nokia, minunatul Guvern al României a  inaugurat de curând centura Clujului. Care bineînteles, nu e terminată şi deşi pe indicatoare scrie Turda - Traseu recomandat, se termină în nişte şine de tramvai care între ele nu mai prea au asfalt.  După ce te învârţi în cerc datorită indicatoarelor extrem de inteligent dispuse, ajungi până la urmă tot în centru, că deh...aşa-i în tenis. Până una alta, dacă oi mai ajunge în curând pe drumul ăla, nu o mai iau pe centură nici bătut. Vorba aia, drumul ştiut e întotdeauna cel mai scurt. 

De la Cluj la Alba nimic nou pe frontul de Vest. Până la Turda drumul ok, două benzi pe sens şi se circulă bine. De la Turda acceptabil, dar aglomerat. Au apărut si pe aici destule denivelări şi gropi, însă daca mergi cu atenţie le poţi ignora. Nu se compară cu ce am văzut până acum în excursia asta. 

Zdrang

Ideea din capul meu era sa ramânem în Alba, să vizităm cetatea şi oraşul că de fiecare dată când am trecut pe acolo am fost tot pe fugă. A doua zi vroiam să mergem pe Transalpina până la Novaci, Gorj, iar de la Novaci să ramânem la Horezu la bunici. 

Din nou l-am prins pe Dumnezeu în formă şi ne-a dat socotelile peste cap. Fiind obosiţi şi fără nici un chef de vizitat, am trecut pe langă Alba Iulia cu gândul să rămânem cât mai aproape de Transalpina. La intrarea în Sebeş s-a auzit un zdrang ca şi cum aş fi luat un fier între roţi. Am oprit, m-am învârtit vreo 5 minute pe lângă motocicletă şi cum n-am văzut nimic suspect, am plecat mai departe. Motocicleta mergea normal, nu părea să fie nici o problemă, aşa că am luat-o către Şugag să cautăm cazare. După vreo 20 de kilometri în care am văzut doar vreo 2 pensiuni şi alea pline, am decis să ne întoarcem în Sebeş că venea noaptea şi nu prea aveam chef să o petrec cu ursu în vârful muntelui.

În Sebeş am tras la Hotel Fan aflat la ieşirea spre Sibiu. Am platit 130 de ron pe noapte dar al naiba dacă ne-a părut rău, fiind peste multe din hotelurile de 4 stele, cu preturi de 60-80 de euro în care am stat. Restaurantul de jos este foarte bun, măncare ieftină şi multă, doar că din meniul ăla e disponibil cam jumătate, deci cel mai simplu e să întrebi ospătarul ce are de mâncare, decât să pierzi timpul alegând ceva din meniu.

Eeeeeeeeeeee, până aici toate bune şi frumoase dar a doua zi, de ziua mea, Dumnezeu, Allah, Krishna, Manitou şi soarta, toţi la un loc, s-au gândit să mi-o facă specială şi de neuitat. Ne-am trezit, eu destul de trist ca deh...o dată face omul 30 de ani şi începe să meargă spre 40.... am încărcat din nou motocicleta şi am pornit spre Şugag, După câţiva kilometri motocicleta a început să vobleze întâi usor, apoi din ce în ce mai pronunţat de parcă ar fi suflat încontinuu musonul cu 100 km/h.

De Veghe în Lanu de Secară

După ce s-a mai auzit de vreo 2 ori zdrang, am zis ca e bine să nu mai continuăm să ne încercăm norocul. Am luat-o uşor uşor înapoi spre Sebeş, uşor însemnând cu 30 la oră că la mai mult ziceam că se dezintegrează motoreta. Tot nu ma edificasem ce are asa că, decât sa încerc şansa de 1 la 1000000000 de a găsi în Sebeş vreun mecanic care să se priceapă şi să aibă şi scule în inchi că să poată umbla la motoreta mea made in USA....am preferat să sun un prieten să vină cu platforma de la Bucureşti şi să ma ia acasă. Bomboana pe colivă a fost că mi-a dat prin cap geniala ideea de a pleca spre Sibiu să-i vin în întâmpinare, în loc să stau frumos la o cârciumă în Sebeş şi să-l aştept. Am zis ca o mai ţine cei 50 de km dintre Sebeş şi Sibiu şi că n-o fi atât de grav. N-a ţinut....La 10 kilometri de Sebeş a mai zdrăngănit de câteva ori şi stop joc, mi-am petrecut ziua de naştere pe marginea drumului numărând la tiruri şi la graurii care veneau să mănânce porumb de pe câmp. Al naiba de memorabil! Când am ajuns în sfârşit în Bucureşti am descoperit că se spărsese un rulment de la roata din spate, probabil şi datorită stresului la care a fost supus pe drumurile patriei. 

În fine, totul e bine când se termină cu bine, iar la anul cred ca o să fiu printre primii care o să treacă Transalpina, numai aşa, de-al naiba şi de oftică pentru succesul de anul ăsta. A fost o excursie frumoasă, dar obositoare, cam din scurt şi din păcate nu am avut timp să vizităm mare lucru, petrecând pe drumuri mai mult timp decât planificat. Mulţumesc, din nou, pe această cale Ministerului Transportului şi tuturor rudelor decedate sau nu ale celor de acolo, pentru durerile de şale, timpul pierdut aiurea şi motocicleta stricată. Dar să privim şi partea plină a paharului. Avem o ţara superbă care merită vazută cât mai pe îndelete.

Biserica din Bârsana

Biserica din Bârsana

Biserica din Bârsana

Biserica din Bârsana

Spre biserică

Vedere

Mănăstirea Bârsana

Mănăstirea Bârsana

Mănăstirea Bârsana

Mănăstirea Bârsana

Mănăstirea Bârsana

Mănăstirea Bârsana

Mănăstirea Bârsana

spre Transalpina fără rulment

call the dealer. :)

no comment

de veghe

de veghe

România

Cramele Halewood

grauri

a venit salvarea

offffffffffff