Şi-am fost şi-n Pula. Aia din Croaţia

PULAAAAAAAA

De 1 Mai lumea se duce la mare. Eu n-am fost niciodată de 1 Mai la Vama Veche, Costineşti, sau pe unde mai e la modă să te duci să te-mbeţi mangă şi să îngheţi de frig pe litoralul nostru. Aşa că acum vreo 3 ani m-am gândit să recuperez şi împreună cu un coleg de servici, la fel de petrecăreţ la mare de 1 Mai ca şi mine, am zis că ce loc mai bun ar fi să petrecem mini-vacanţa de Ziua Internaţionala a Muncii, decât în cunoscuta staţiune Pula. Cunoscută datorită denumirii, că în rest nu cred că ştie cineva cum e p-acolo.

După ce ne-am hotărăt noi, am anunţat consoartele din dotare în legătură cu măreaţa noastră idee, am rezervat la repezeală un apartament cu două camere în buricul târgului, găseşti N variante la o simplă cautare pe google, şi duşi am fost.

Între timp ni s-a mai alăturat un prieten + nevasta, aşa ca am plecat 6 oameni spre Pula. :)

Despre drumul până la Zagreb am mai povestit aici şi aici, iar de la Zagreb până la Pula mai sunt vreo 270 de km via Rijeka. Acum 3 ani, autostrada dintre Rijeka şi Pula era în lucru, însă presupun că acum e gata la ritmul la care croaţii îşi dezvoltă infrastructura. Însă atunci, fără porţiunea aia de autostradă, şi calculând şi cam o oră de învârtit aiurea prin Rijeka, în centrul căreia am ajuns din întâmplare, am făcut cei cam 1200 de km în 16 ore.

Arena

Am ajuns în Pula pe la prânz destul de obosiţi, mai ales eu, după 16 ore de condus, şi am găsit repede apartamentul unde trebuia să ne cazăm, apartament aflat in centrul oraşului, fix langă Arena Romană. Arena sau amfiteatrul este una cele mai mari ale Imperiului Roman, funcţională şi în ziua de astăzi, la câteva zile după ce am plecat noi a urmat un concert al lui Elton John ţinut în chiar pe locul unde acum 2000 de ani gladiatorii se băteau cu tigrii şi leii pentru amuzamentul mulţimilor (am vazut eu pe Discovery).

Curând după ce am ajuns acolo am descoperit că Pula (Pola în italiană) nu este o destinaţie tocmai reuşită pentru o vacanţă la mare, oraşul fiind celebru în lume mai ales pentru numeroasele clădiri păstrate de pe vremea când era capitala provinciei Istra a Imperiului Roman. Şi pentru imensul şantier naval. În cazul românilor este celebră şi pentru nume, dar deh...naţie superficială şi noi...

Prin oraş

Asta nu înseamnă că nu există si plajă, tot cu bolovani ca pe întreaga coastă dalmată, şi destule hoteluri şi resorturi grupate în estul oraşului, pe stilul binecunoscut nouă de la Mangalia sau Neptun. N-am petrecut multă vreme acolo, că de 1 Mai la Pula e parcă mai frig decât la Costineşti, aşa ca ne-am plimbat. Mult ne-am plimbat.

Am luat întreg oraşul la pas, vechile străduţe pavate încă cu aceleaşi dale pe care au călcat legionarii romani, precum şi numeroasele clădiri vechi de peste 2000 de ani, cum ar fi Arcul de Triumf, Templul Romei, Poarta lui Hercule sau Forumul lui Augustus, dau oraşului vechi un aer total aparte, şi învie imaginaţia şi amintirile de la jocul Dacii şi Romanii. Iar oraş vechi la Pula înseamnă cu adevărat vechi, antic şi superb.
Straduţele sunt împânzite de taverne, restaurante şi alte localuri de perdiţiune bani şi timp să ai, Pula nepărându-mi la momentul ala un oraş foarte ieftin.

Dar descoperitul oraşului, care în afara oraşului vechi, şi zona plajei, este similar cu mai toate oraşele comuniste, cenuşiu şi ponosit, nu îţi ia mai mult de o zi, iar noi mai aveam înca două la dispoziţie.

Dacă ajungi în Pula, trebuie neapărat să faci o vizită pe insula Brijuni, insula lui Tito, astăzi declarată Parc Naţional ce include mai multe insule, unde fostul dictator iugoslav şi-a creat o adevărată oază de linişte, relaxare şi bun gust. Astăzi insula este o importantă destinaţie turistică, pe lângă reşedinţa lui Tito, astăzi muzeu, insula oferind o floră şi o faună deosebită, de la urme de dinozauri la căprioare, un parc safari cu o groază de animale, teren de golf, restaurate pe malul mării...tot ce ţi-ai putea dori pentru o zi perfectă.

Trenuletul de pe Brijuni

Pe insulele Brijuni ajungi cu excursii organizate cu plecare din portul Pula, excursii care includ transportul cu vaporaşul până pe insulă şi înapoi, şi un tur al insulei, însoţit de ghid, ce include pe lângă intrările la muzeu şi o plimbare cu trenuleţul prin parcul safari, practic un fel de grădină zoologică mai mare. Noi am nimerit la ghidul în germană, că era cel mai puţin aglomerat, aşa ca n-am priceput mare brânză din toată istoria locului, dar nu cred că am pierdut mare lucru.

Ajunşi înapoi în Pula, după o agreabilă zi petrecută pe insula Brijuni, am pornit să explorăm întreaga peninsulă, prima oprire fiind Rovinj, un orăşel absolut superb, care aduce mult cu Veneţia. Construit în jurul unei catedrale situate, bineînţeles pe vârful dealului, Rovinj e de un pitoresc care pe mine m-a impresionat rău de tot, şi m-a făcut să-mi doresc să revin. Iar eu sunt destul de greu de impresionat, mai ales de oraşe, clădiri sau d-al d-astea. Orăşelul vechi este practic o insulă, încărcată cu case în stil veneţian despărţite de străduţe întortocheate care ajung toate în acelaşi lor. Adică la catedrala din centru. Ca să citez din marele Irinel Columbeanu: "Mişto". Am încheiat citatul.

Am înţeles că şi Porec e un oraşel la fel de pitoresc şi de interesant, însă n-am mai avut timp şi de el, pentru că am hotărât să vizitam Trieste, care avea să fie şi primul meu contact cu "civilizaţia" italiană. După liniştea şi pacea de pe insula lui Tito, să ajungi într-un oraş italian, în care tocmai se ţinea un maraton, poate fi un şoc destul de neplăcut. Gălăgie, mizerie, clădiri frumoase, Piazza Unita d'Italia superba, scutere, pizza proastă. Cam aşa poate fi descrisă jumătatea de zi petrecută în centrul Trieste'lui, impresia destul de proastă despre Italia fiindu-mi confirmată şi mai apoi, după cum povesteam aici.

La plecarea din Pula, ca tot românul am facut poze cu indicatorul, încheind astfel glorioasa excursie de 1 Mai muncitoresc petrecută pe meleaguri croate. Dacă aţi mai citit blogul ăsta, aţi văzut că am revenit de multe ori în Croaţia, de voie de nevoie, însă de fiecare dată cu aceeaşi plăcere. Şi probabil că o să o mai fac.