Cum tot nu prea aveam nici un plan în acest minunat week-end prelungit, iar muntele şi marea erau practic inaccesibile datorită puhoaielor de conaţionali amatori de turism de week-end, am zis să vizitez şi eu pentru prima dată vulcanii noroioşi de lângă Buzău, despre care am înţeles că sunt unii dintre puţinii de acest gen din Europa.
Zis şi făcut, sâmbătă dimineaţa, am suit nevasta pe motor si haida spre Buzău. Până la Urziceni tot aglomerat ca dracu, datorită aceloraşi conaţionali în drum spre mare, care au ales drumul vechi. Drumul până la Buzău este relativ bun, o bandă şi jumătate pe sens, motiv pentru care şoferii de la noi au impresia ca e autostradă, însă se circula destul de bine. Peisajul însă este total dezolant, pe dreapta porumb, pe stânga cartofi sau ocazional buruieni, ăsta fiind cred unul dintre motivele pentru care se circula aşa de repede, ca să scapi dracu de peisajul ăla.
Ca să ajungi la vulcanii noroioşi, din Buzău trebuie sa urmezi indicatoarele către Braşov şi Nehoiu. La vreo 15 km de Buzău, în localitatea Sătuc, se face un drum la dreapta, semnalizat corespunzător, cu Vulcanii Noroioşi 15 km. La vreo 400 de metri o nouă intersecţie, tot cu indicatoare, aici faci stânga. Cei 15 km de la drumul naţional până la obiectivul final sunt absolut minunaţi, drumul te poartă prin nişte dealuri minunate, de un verde aproape irlandez. Păcat de starea asfaltului, care în mare măsura e prost, prin de denivelări şi gropi datorită alunecărilor de teren. Un lucru bun însă, indicatoare sunt peste tot, deci măcar nu ai cum să greşesti drumul.
Vulcanii sunt în două locuri diferite, Pâclele Mari şi Pâclele Mici, la fel drumul spre ambele este semnalizat cum trebuie. Eu, ca şi majoritatea celorlalţi turisti pe care i-am văzut pe acolo, am ales drumul spre Pâclele Mari pentru simplul motiv că e asfaltat. Ajunşi la intrarea în rezervaţie, dai de o parcare destul de mare, de o pensiune intitulată sugestiv "Vulcanii Noroioşi" şi de un nene care taie bilete la intrare şi vinde cărti poştale că alte suvenire nu avea.
Biletul costă 4 lei pentru adulţi, şi include şi sfaturile nepreţuite ale portarului cum ar fi, nu fumati că-s gaze, şi că dacă bagi mâna în nămol te murdăreşti.
La intrare ai şi un panou mare pe care scrie destul de explicit ce şi cum e cu vulcanii ăştia, după care eşti lăsat în plata Domnului să te plimbi singur prin Rezervaţia naturală Vulcanii Noroioşi.
Lume multă, au venit chiar şi vreo două autocare cu turişti, lucru îmbucurător totuşi să vezi ca românii mai au şi alte interese decât Mamaia şi Predeal.
Vulcanii în sine pe mine nu prea m-au impresionat cu nimic, fiind practic nişte gropi cu nămol care bolborosesc din când în când. Explicaţia ştiinţifică o găsiţi pe Wikipedia şi este mult mai interesantă decât realitatea. Ce mi-a placut mie însă foarte mult este peisajul selenar din jur, solul arid, plin de crăpături fără pic de vegetaţie, strabătut de ravene si şanturi facute de apă şi noroi, care îţi dă senzaţia că te afli pe altă planetă.
După vreo 15-20 de minute de învârtit prin rezervaţia Vulcanilor Noroioşi, timp în care ne-a bătut soarele în cap de începuse să mă ia cu ameţeală, am pornit din nou la drum, cu intenţia de a ne întoarce pe la Barajul Siriu, Brasov apoi pe cheia înapoi spre Bucureşti. Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu aia din târg, din motive total independente de voinţa mea şi care ţin foarte mult de voinţa nevestii, nu am mai ajuns pe acolo ci după incă vreo 30 de km, în comuna Cislău cred, am făcut stânga spre Vălenii de Munte. Drumul este destul de prost, trece doar prin sate locuite de etnii dubioase, şi deşi pe hartă este marcat ca şi traseu pitoresc, nu am văzut absolut nimic care măcar să amintească de definiţia respectivului cuvânt. După ce intri în judetul Prahova însă, calitatea drumului se îmbunătăţeşte considerabil, dar trece tot prin sate care nu au nimic pitoresc.
După Vălenii de Munte...nu are sens sa mai povestesc nimic, Ploiesti, DN1, Bucureşti, acasă. :)
am fost și eu luna trecută. din locul ăla s-ar putea face bani frumoși dacă s-ar face turism. după cum ai văzut și tu, nenea de la intrare n-are decât niște cărți poștale vechi și amărâte iar în afară de tabla aia dintre copaci cu câteva informații, altceva nu primești. ar prinde bine niște informare atractivă pe acolo, dacă nu un ghid.
RăspundețiȘtergereca să nu mai zic că la pâclele mici erau unii campați cu cortul chiar în mijlocul vulcanilor și făceau gratar lângă.
păcat de locul ăla că este unic.