Cum tot nu prea aveam nici un plan în acest minunat week-end prelungit, iar muntele şi marea erau practic inaccesibile datorită puhoaielor de conaţionali amatori de turism de week-end, am zis să vizitez şi eu pentru prima dată vulcanii noroioşi de lângă Buzău, despre care am înţeles că sunt unii dintre puţinii de acest gen din Europa.
Zis şi făcut, sâmbătă dimineaţa, am suit nevasta pe motor si haida spre Buzău. Până la Urziceni tot aglomerat ca dracu, datorită aceloraşi conaţionali în drum spre mare, care au ales drumul vechi. Drumul până la Buzău este relativ bun, o bandă şi jumătate pe sens, motiv pentru care şoferii de la noi au impresia ca e autostradă, însă se circula destul de bine. Peisajul însă este total dezolant, pe dreapta porumb, pe stânga cartofi sau ocazional buruieni, ăsta fiind cred unul dintre motivele pentru care se circula aşa de repede, ca să scapi dracu de peisajul ăla.
Ca să ajungi la vulcanii noroioşi, din Buzău trebuie sa urmezi indicatoarele către Braşov şi Nehoiu. La vreo 15 km de Buzău, în localitatea Sătuc, se face un drum la dreapta, semnalizat corespunzător, cu Vulcanii Noroioşi 15 km. La vreo 400 de metri o nouă intersecţie, tot cu indicatoare, aici faci stânga. Cei 15 km de la drumul naţional până la obiectivul final sunt absolut minunaţi, drumul te poartă prin nişte dealuri minunate, de un verde aproape irlandez. Păcat de starea asfaltului, care în mare măsura e prost, prin de denivelări şi gropi datorită alunecărilor de teren. Un lucru bun însă, indicatoare sunt peste tot, deci măcar nu ai cum să greşesti drumul.