O zi bună de plajă - NOT!!! (spre Neptun)

        Acum două săptămâni, a trebuit să ajung pentru o zi la Neptun. Nu mai trecusem pe acolo de câţiva ani buni, şi chiar şi atunci fusesem doar în trecere. În imaginaţia mea Neptunul era tot cel de pe vremea răposatului, staţiunea de lux a litoralului, în care nu ajungea oricine, fiind rezervată mai mult pentru activisti ş.a.m.d.. Urma să descopar însa, că zilele de glorie au trecut de mult... 

Nămol

Dacă tot am zis că ma duc, în mintea mea m-am gandit să îmbin utilul cu plăcutul şi să ma duc cu motocicleta. Zis şi făcut, mă trezesc, mă uit pe geam...ceva nori însă destul de cald, iau 2 tricouri, slipul şi o pereche de şlapi, le îndes în coburi lânga costumul de ploaie şi "pe cai, că se filmează". Până pe la kilometrul 100 pe A2 totul bine şi frumos, soare, autostrada liberă, mers cu cruise controlul la 120km/oră...o feerie. Înainte de iesirea de la Drajna, începe sa picure. Din ce în ce mai tare. Până la urmă opresc sub un pod deşi nu ploua tare, zicând că daca tot am costumul de ploaie la mine de ce să nu-l şi folosesc. După vreun sfert de oră şi multe injurături de Dumnezei, biserici, răposati şi altele reuşesc să-l şi închid, după ce în prealabil stricasem şi reparasem fermoarul. Plec. În 5 minute ploaia se opreşte facând loc unui arzător soare de iulie. Îmi blestem soarta, însă din comoditate nu mă mai opresc să dau costumul de ploaie jos, decizie care mai târziu se va dovedi de o uimitoare inspiraţie. Trec podul peste Dunăre şi vine staţia de taxare. Portofelul este în blugi, sub costumul de ploaie, care e dintr-o bucată...Dumnezeu e din nou glumeţ. Reusesc sa ajung la el, stricând din nou fermoarul, dar de data asta am experienţă în a-l repara. Rămân cu costumul pe mine că se vedea destul de negru la orizont, iar la Cernavodă îmi vine geniala idee să o iau spre Ion Corvin, să ajung in Mangalia şi de acolo Neptun. Pe la Rasova, aproape concomitent mi se aprinde becul de la benzină şi începe sa plouă. Întâi timid, dar în 5 kilometri cerul se rupe şi îmi cade mie în cap, tot deodată. Zic că deh...ploaie de vară, nu ţine mult...Trebuie să menţionez că în ziua aia nu mi-au ieşit deloc predicţiile....

Gura Portiţei - Hai că se poate!

Adică se poate găsi un loc pe litoralul nostru fără manele, fără mulţi cocalari pe metru pătrat, fără BMW-uri parcate pe faleza, cu maxim 100 de oameni pe plajă şi fara sticle, pet-uri şi alte ambalaje plutind în apă.

Cormorani

Motivul pentru care nu am mai postat nimic zilele astea pe blog, şi am ales ajutorul prietenilor ca să se mai vadă că mai traiesc, este că am petrecut câteva zile pe litoralul nostru, una în Neptun şi vreo 5 la Gura Portiţei. Despre Neptun o să scriu într-un post viitor, deşi mare lucru nu e de zis, postul ăsta fiind dedicat unui loc care mi-a dat impresia că mai exista totuşi o speranţă şi pentru litoralul nostru, şi anume Gura Portiţei.

Ca să ajungi din Bucureşti la Gura Portiţei, nu este mare filozofie: o iei pe A2, doar că la Medgidia, în loc sa alegi clasicul drum spre Constanţa, o iei spre Tulcea. De menţionat că drumul care face legătura între Medgidia şi  drumul european Constanţa - Tulcea este în lucru, aşa că...oricum sunt două variante. Ori ieşi de pe A2 la Drajna şi urmezi drumul vechi: Slobozia, Hârşova, iar de acolo dai în drumul Tulcea-Constanţa, ori pană la Cernavodă pe autostradă, iar de acolo trebuie să dai in acelaşi drum Tulcea-Constanţa, de preferinţă pe la Ovidiu. După ce ai ajuns pe drumul ăsta Tulcea-Constanţa, în localitatea Baia se face dreapta un indicator spre Jurilovca, de unde se ia vaporaşul catre Gura Portiţei. Ambele variante Bucureşti-Jurilovca durează aproximativ 4 ore. 

Impresii din Sofia. Sau cum sa (re)descoperi mandria de a fi bucurestean

Pentru a nu stiu cata oara si cu la fel de putina placere, a trebuit sa ajung in capitala vecinilor de la sud de Dunare si anume Sofia. Multi romani trec pe aici, insa majoritatea doar tranziteaza orasul, folosind centura ca sa ajunga catre Grecia. Si sincer sa fiu, bine fac, mare lucru de vazut in capitala Bulgariei nu ai, in schimb ai mari sanse sa ramai fara pivoti, rulmenti sau toata roata in minunatele gropi strazi ale Sofiei.

Pod Giurgiu-Ruse

Cel mai simplu mod sa ajungi la Sofia este cu masina, desi si Tarom-ul are zbor direct, insa cu masina proprie faci cam 5 ore daca iesi din tara pe la Ruse. 60 de kilometri Bucuresti - Giurgiu, platesti taxa de pod 25 de lei, treci podul, si iei Vigneta pentru Bulgaria. Cu vigneta asta te lovesti pentru prima data de ospitalitatea bulgarilor. Daca opresti la primele benzinarii de dupa vama o sa ai surpriza ca vigneta sa coste pentru 7 zile: daca platesti in leva - 10 leva, daca platesti in euro - 6 euro (12 leva), daca platesti in lei - 30 de lei (15 leva). Si cea mai frumoasa parte e ca au nesimtirea sa zica: nu acceptam leva. :)))) Drept urmare, recomandarea mea e sa cumparati vigneta de la benzinarii aflate la o departare mai mare de vama gen Shell sau OMW, sunt destule si poti parcurge 30 de kilometri de la granita fara sa te intrebe nimeni nimic.

Dupa ce reusesti sa iei vigneta, de la Ruse pana la Sofia ai cam 310 kilometri de drum destul de bun, chiar si vreo 80 de km de autostrada inainte de intrarea in Sofia. Miturile cu politistii bulgari care sunt mai spagari decat ai nostri sunt niste aiureli alimentate insa necontenit de multimea de cocalari romani care bantuie pe soselele Bulgariei. Sunt cateva radare pe drum puse strategic, la ciupeala, insa nu mai multe decat la noi, si stau de obicei in aceleasi locuri si anume la Byala, la intrarea si iesirea in Pleven si pe autostrada la iesirea din tuneluri unde e limita de 80 de km/h. Insa daca mergi regulamentar si respecti cat de cat regulile elementare de circulatie, nu are nimeni nici o treaba cu tine. Am vazut multe masini cu numere de Romania oprite, masini care ma depasisera in prealabil cu 150 de km/h pe limita de 60, care faceau intrecere intre ei...sau alti Supermeni Damboviteni din astia, ceea ce demonstreaza ca daca esti tembel acasa, esti tembel oriunde si meriti sa fi taxat. Tot astia sunt cei care se plang de spaga pe care trebuie sa o dea in Bulgaria, inas o dau din prostia lor, deoarece nimeni nu te opreste fara motiv.

Vacanta in Turcia - Partea III: Impresii din Istanbul (2)

De la Palatul Topkapi am plecat catre Marele Bazar, tot pe jos, desi sunt cam 2 kilometri. Si bine am facut ca pe drum am dat de intrarea in Cisterna Basilicii, adica unul dintre rezervoarele de apa ale orasului, veche de mai bine de 1500 de ani. Are o suprafata de 10 mii de metri patrati, luminata difuz si misterios, iar apa se pot 

The Basilica Cistern

distinge cei mai grasi crapi pe care mi-a fost dat sa-i vad. La capatul cisternei, sustinand doua coloane se gasesc doua capete sculpate ale Medusei, cea la care daca te uitai te transformai in stana de piatra. Nimeni nu stie cine le-a adus acolo si cand. Intrarea se gaseste foarte aproape de Hagia Sofia, peste strada cu liniile de tramvai, si costa 10 lire, dar face toti banii daca e sa ma intrebati pe mine. 

Pana la Marele Bazar sunt 2 statii de tramvai, care insa merita parcurse pe jos, pe drum intalniti Coloana Arsa, sau coloana lui Constantin ridicata la transferarea capitalei Imperiului Roman de la Roma la Constantinopole de catre Constantin cel Mare, plus inca vreo patru moschei dintre care cea mai impresionanta este cea a lui Baiazid al doilea aflata la statia de tramvai cu acelasi nume. Tot aici gasiti si intrarea in campusul Universitatii in care in trecut a functionat Ministerul de Razboi al Imperiului Otoman. Tot in cadrul campusului este si turnul lui Baiazid, un fel de Foisor de Foc al Istanbulului. Coborand pe langa zidul Universitatii, ajungi la una din multele intrari in Marele Bazar. N-ai cum sa nu-l gasesti ca agitatia incepe de la cateva zeci de metri inainte. 

Marele Bazar

In Marele Bazar, construit inainte de anul 1500, sunt peste 4 mii de magazine acoperite, care vand si pe dracu in patru, cu cei mai agasanti vanzatori din lume. Aur, piele, dulciuri, mirodenii, haine, covoare, suveniruri tot ce vrei si ce nu vrei incearca sa-ti fie bagate pe gat de tot felul de oameni care mai de care mai "binevoitor" sa te ajute. Daca apuci sa intri in vorba cu vreunul, cu greu mai scapi fara sa cumperi ceva de la el. Totul e negociabil grav de tot pana la aproape un sfert din pretul cerut, initial toti cer niste preturi exorbitante pentru ca mai apoi sa ajungi la pretul relativ corect. Depinde de tine cat esti dispus sa platesti, insa dupa discutii cu vreo 5 vanzatori diferiti pentru acelasi produs, reusesti sa-ti cam dai seama care e pretul de cost sub care nici unul din ei nu se va duce. Poti pierde linistit cateva zile aici, noroc ca e deschis doar pana la ora 20 seara. Daca ai nervii tari, picioarele in regula si chiar iti doresti sa cumperi ceva, merita cu prisosinta sa aloci cateva ore Bazarului, este imposibil sa pleci fara a gasi nimic pe placul tau. 

Vacanta in Turcia - Partea III: Impresii din Istanbul (1)

Dupa ce ne-am saturat de mare, soare, lenevit si dupa ce am vazut cam tot ce era de vazut in jurul Kusadasi-ului, am pornit spre urmatoarea destinatie: cel mai mare oras al tarii, fosta capitala a marilor imperii si punte de legatura intra Europa si Asia, numita Bizant, Constantinopole sau Instanbul, in functie de cine il stapanea.

Harta Turistica Istanbul

De la Kusadasi la Istanbul sunt cam 650 de kilometri, din Izmir mergi catre Bursa, iar apoi pe malul Marii Marmara pe care practic o inconjori pana cand ajungi la stramtoare Bosfor. Drumul e excelent, un fel de semi autostrada, care in cativa ani va deveni autostrada in toata regula intrucat se construieste, iar pe ultimii 100 de km dai in autostrada pe bune care leaga Istanbulul de capitala Ankara, autostrada cu plata. Trebuie sa cumperi o cartela de acces pe autostrada de la chioscurile aflate inainte de bariere, cartela care costa 20 de lire turcesti, insa doar 15 din ele se regasesc ca si credit utilizabil. La fiecare iesire de pe autostrada ti se scade contravaloarea de pe cartela, de la Izmit la Istanbul a costat 2.3 lire. De retinut ca autostrada se continua si de la Istanbul pana la Edirne, aproape de granita cu Bulgaria, deci cartela va mai fi de folos.

Avand in vedere ca viteza medie pe drumurile turcesti a fost de peste 100 de km de ora, am facut doar 7 ore pe drum cu tot cu opriri de cafea, realimentare cu benzina...etc... Ce am uitat sa zic in posturile anterioare e ca pretul benzinei in Turcia e absolut usturator, 4.18 lire in medie adica aproximativ 8 lei, motorina fiind 3.9 lire...

Pe drumul intre Izmir si Istanbul, ca si obiective turistice nu cred ca e ceva de mentionat, cel putin eu nu m-am prins ca ar fi ceva drept urmare, am mers cap compas Istanbul.

Tocmai cand ma minunam ce bine se circula intr-un oras cu 12.5 milioane de locuitori oficiali plus inca vreo 5 milioane fara forme legale, dupa ce am trecut impresionantul pod peste Bosfor, si am inaintat catre centrul orasului a inceput nebunia. Soferi mai dezorganizati in gandire si reactii nu mi-a fost dat sa vad pana acum, fiecare merge ca pe tarlaua lui, nu semnalizeaza nimeni, opresc toti unde au treaba chiar daca blocheaza toata strada, motiv pentru care e destul de greu sa vezi o masina care sa nu fie lovita.